Întrebarea lui MAPA pentru Maestră, partea 2 din 3

O, MAPA, O, Trinitate Atotputernică, Plină de Iubire, Plină de Bunătate, spune-mi, cum se face că mi-aţi spus că „Pacea este a mea”, când eu nu văd să se întâmple prea multe? Desigur, știu, știu că oamenii păcii, cei care se află poate în țările cu pace, în lumea păcii și în zona păcii, se simt deja în pace, chiar dacă trăiesc tot în aceeași lume de aici, dar pentru că nu aparțin lumii războiului și zonei de război în karma lor, deci ei simt deja pacea, și chiar și toate persoanele-animale simt pacea. Ele vin să-mi spună asta în fiecare zi, de multe ori pe zi, și eu știu că oamenii simt pacea. Așa-numiții discipoli ai DUMNEZEULUI meu simt pacea, dar totuși există mulți nevinovați prinși în ghearele sufocante ale puterii negative care stăpânește această planetă de multe, multe secole. Și ei își strâng tot mai tare apucătura, făcând oamenii să sufere fără sfârșit, DOMNULE. Deci, de ce spui că Pacea este a mea?

Am mai auzit asta înainte, DOMNULE, de la Regele Păcii și de la toți Regii, și chiar persoanele-animale, de asemenea, au venit și mi-au spus asta. Dar eu vreau pace deplină, eu vreau pace 100% pentru această lume, pentru umanitate, pentru toate ființele care au suferit prea mult deja. Nu mă deranjează dacă suferă, atâta timp cât vor fi salvate, înălțate într-o lume superioară, dar nu toți sunt atât de norocoși, pentru că ei au creat atât de mult karma. Deci, chiar dacă mor, ei nu vor ajunge în Rai. Chiar dacă suferă, nu vor putea evita iadul – nu toți. Deci, această lume este exact ca... jumătate din ea sau cea mai mare parte mi se pare un adevărat iad. Iar inima mea suferă neîncetat, DOMNULE. Spune-mi de ce ai spus astăzi: „Pacea Lumii este a Ta”, adică Pacea Lumii este a mea. Te rog, poți să-mi explici mai clar? Știu că n-ar trebui să pun această întrebare. Pare că mă îndoiesc de Tine, dar sunt încă în lumea umană și am calități umane, întrebări umane, logică umană, speranță umană, aspirații umane și compasiune umană pentru toți cei din jurul meu. Deci, te rog, ai milă și explică-mi.

Deci, MAPA a spus: „Tu, Tu însăți, ești deja în pace. Tu, Tu însăți, ești deja liberă de karma. Ar trebui să fii fericită. Oamenii acestei lumi nu sunt buni și nu sunt demni de pace. Lasă-i pur și simplu în pace.” Oh, DOMNULE, DOMNILOR, sunt cu adevărat recunoscătoare pentru ceea ce am. Cu adevărat, cu adevărat profund recunoscătoare că am pace, un loc liniștit în care să lucrez, pace și tot ce am nevoie cu adevărat. Doar că... atunci, te rog, liniștește-mi inima. Inima mea este făcută din Tine, din Iubirea Ta. Nu încetează să simtă ceea ce simt alți oameni și alte ființe. Chiar dacă știu, știu ce mi-ai spus, înțeleg totul, dar nu pot să nu simt și să nu sufăr pentru ceilalți – pentru persoanele-animale care au fost tratate brutal; pentru bebelușii care nu au nicio șansă să vină pe lume ca să-ţi mulțumească; pentru oamenii care suferă în zonele de război, secetă și inundații aşa, pentru că sunt pur și simplu ignoranți, DOMNILOR, sau sunt pur și simplu amețiți de puterea negativă care este atât de brutală, abuzându-i fără milă, pe copiii Tăi.

Sunt încă în lume, DOMNILOR. Nu sunt complet în Rai. Mă aflu mereu în diferite Raiuri, pe diferite niveluri de conștiință, toate în același timp, și sufăr când îi văd pe ceilalți suferind. Simt durere când ceilalți simt durere. Simt totul pentru că inima mea încă bate în același ritm cu tot ce mă înconjoară. De aceea mă străduiesc atât de mult să-i aduc în zona mea – zona păcii, zona iluminării, zona mulțumirii – aceea care întotdeauna pare suficientă, întotdeauna pare pașnică, întotdeauna pare fericită și recunoscătoare. Nu toți pot face asta, DOMNULE. Cum aș putea eu vreodată să simt pacea? Dar sunt pe deplin recunoscătoare, profund și cu umilință recunoscătoare pentru Binecuvântarea Ta, pentru Grația Ta, pentru Iubirea Ta. Sunt cu adevărat recunoscătoare. Doar că inima mea nu se poate opri din a bate în același ritm cu tot ce mă înconjoară – toți oamenii, toate ființele din jurul meu. Chiar și când văd un copac putrezit, mâncat de insecte, furnici și toate celelalte, tot simt o mare îngrijorare pentru acel copac. Mă rog pentru copac și îl alin. Și știu că poate a sosit momentul ca acel copac să evolueze spre ceva mai bun, iar asta mă liniște puțin.

Totuși, este ca și cum mi-ai spus că persoanele-animale din unele centre de salvare sunt hrănite cu carne de persoane-animale, moștenind astfel karma negativă. Deci, dacă eu continui să le ajut, să le fac donații, atunci ei vor continua să ucidă alte persoane-animale pentru a le mânca. Adică, oamenii care au grijă de ei au intenții bune, dar ei apoi își asumă karma cărnii provenite de la persoanele-animale ucise pe care o mănâncă, și, la fel, ei hrănesc persoanele-animale aflate în grija lor cu carnea provenită de la alte persoane-animale ucise. Astfel, karma lor devine din ce în ce mai rea. Deci, Tu spui că mai bine ar muri și ar avea mai puțină karma de ucidere, de omor, precum cea a cărnii persoanelor-animale ucise pe care o mănâncă. Și ar fi mai bine pentru ei în viața viitoare sau în viața de apoi, sau chiar s-ar elibera.

Știu asta, DOMNULE, și cred tot ce ai spus, absolut totul. Știu toate astea. Doar că inima mea încă se sfâșie. Te rog ajută-mă ca inima mea să nu mai sufere atât de mult, ca să nu mai simt compasiune și să nu mai fiu neliniștită și să nu mai am insomnii din cauza oricărei suferințe din această lume, pentru că lucrez pentru Supreme Master Television și trebuie să cunosc și să văd toate știrile cu scopul de a le reaminti celorlalți să rămână oameni, să fie mai buni, mai binevoitori, mai plini de compasiune, astfel încât să fie liberi. Deci, toată această suferință îmi amintește în fiecare zi chiar și la canalul nostru Supreme Master Television, nu pot scăpa de asta. Nu pot să nu știu. Nu pot uita toată această suferință nici măcar o secundă. Deci, știu că este vina mea. Știu că este vina mea că uneori chiar am încredere în oameni, îi ajut, dar obțin un rezultat negativ. În final, știu că totul este vina mea, dar ce pot face, DOMNULE? Până în ziua în care voi pleca și voi părăsi această lume fizică pentru a mă întoarce la propriul meu Lăcaș, nu-mi rămâne decât să îndur toate aceste suferințe.

Vă rog, nu sunt nerecunoscătoare, DOMNILOR. Sunt cu adevărat recunoscătoare în fiecare zi, iar Voi știți asta. Și vă sunt recunoscătoare că îmi spuneți mereu să-mi păstrez propria pace, să-mi văd de treaba mea și să mă bucur de pacea mea interioară și exterioară – să mă bucur de tot ce mi-ați dăruit, DOMNILOR. Ceea ce mă gândesc este, dacă sunt complet bine, complet perfectă, perfect fericită în viața mea, și dacă nu pot ajuta pe niciunul dintre ei, atunci cum aș putea să mă simt bine în legătură cu asta? Dar, gândindu-mă la asta, sunt foarte norocoasă. Sunt cea mai norocoasă ființă după părerea mea, din această lume, din acest Univers. Și sunt, de asemenea, atât de, atât de recunoscătoare că prin Puterea Ta, prin Iubirea Ta, mulți încă vin să primească inițierea, să fie aproape de DUMNEZEU, să înțeleagă mai mult despre DUMNEZEUL din interiorul lor și să fie pregătiți să se întoarcă Acasă, pentru că sunt deja epuizați, DOMNULE. Oricine a venit la mine prin Grația și Îndrumarea Ta, este deja pe jumătate mort, trăind în această lume turbulentă. Sunt atât de recunoscătoare că Tu îi ierți, că îi aduci la mine și îi schimbi, făcându-i sfinți sub îndrumarea Ta, prin efortul meu fizic și prin efortul discipolilor lui DUMNEZEU.

Îți mulțumesc pentru totdeauna că ne-ai dat acest privilegiu binecuvântat de a-ţi îndeplini lucrarea, de a-ţi îndeplini misiunea. Îți mulțumesc pentru asta în fiecare zi. Deci, chiar dacă nu pot face nimic mai mult, chiar dacă nu aș putea vorbi cu toți Regii, chiar dacă încă simt neliniște în sufletul meu pentru suferința celorlalți, îți sunt veșnic recunoscătoare, DOMNULE. Cred că sunt pur și simplu „lacomă” pentru fericirea celorlalți. Nu știu cum să mă schimb – cum să nu mai fiu neliniștită, îngrijorată și să nu mai sufăr pentru ceilalți. Încă nu știu cum să fac asta, DOMNULE. Iartă-mă dacă încă îmi doresc mai multă pace pentru ceilalți. Iartă-mă. Iartă-mă cu adevărat. Nu este pentru că sunt nerecunoscătoare pentru propria mea pace, fericire și tot ce îmi dai Tu. Doar că am văzut alții care nu au ce am eu. Asta îmi provoacă durere, DOMNULE. Te rog, iartă-mă.

Nu sunt... Înțeleg. Nu sunt nerecunoscătoare. Doar că nu știu cum să-mi stăpânesc inima. Dacă vrei, arată-mi calea, vindec-o. Dar te rog, nu-mi spune, nu-mi porunci să uit de omenirea care se află în suferință, care suferă. Pentru că și Tu îmi dai atât de mult. Cum aș putea să nu vreau să împărtășesc, DOMNULE? Eu sunt Tu, iar Tu ești Iubire, ești Protector, ești Milostiv și mai mult, mult mai mult decât toate acestea. Cum poți Tu... Cum poți... Adică, să-mi ceri sau să te aștepți ca eu să nu fiu nimic din toate acestea? Îți sunt veșnic recunoscătoare, DOMNULE. Pur și simplu nu știu cum să nu simt durere când alții simt durere. Eu sunt pur și simplu prea emotivă. O să iau o pauză. O să fac o pauză pentru o vreme. Și Voi îmi veți spune orice altceva, DOMNILOR, după... după ce mă calmez.

Photo Caption: „Frumuseţea poate fi mereu la modă, colţul curţii din spate poate fi confortabil”